Asezarile si chiliile rupestre din muntii Buzaului

În munții din nordul județului Buzău se găsește cea mai mare concentrare de schituri și locuințe monahale din spațiul românesc. În zona Aluniș – Nucu – Fișici – Rugionasa, sate aflate pe raza comunelor Colți, Bozioru, Brăiești, precum și în localitățile Cozieni, Cătina sau Pietroasele au fost descoperite un număr mare de complexe rupestre, unele locuite din preistorie, altele folosite drept chilii de sihaștri sau amenajate ca lăcașuri de cult creștin.

Câteva dintre aceste complexe rupestre au fost săpate intenționat în blocurile masive de stâncă pentru a se construi mici biserici sau chilii care aveau să devină adevărate centre cu o intensă activitate religioasă creștină.

Populația nord-dunăreană (daco-romană) a primit creștinismul pe cale “populară” neoficială și a menținut relațiile cu Imperiul Roman de Răsărit. Din Imperiu au venit aici misionari – despre activitatea acestora în Scynthia Minor și în răsăritul Daciei, aflăm de la Epiphanie de Samotrace (320-403 d.Hr.) care ne transmite amănunte despre activitatea sectei audienilor în aceste locuri.

Cele mai vechi știri despre viața monahală din această zonă le avem din consemnările documentare din secolul al XVI-lea care se referă la donații și închinăciuni către schitul Agaton, un document de la Mihnea Turcitu, din 18 iulie 1587 și altul din 29 august 1582, donația lui Stanciu către mănăstirea Pinu sau documente ce se referă la judecata dintre Antonie egumenul de la schitul Aluniș și Sibiceni. Cea mai veche atestare documentară a schiturilor de pe raza comunei Bozioru se află într-un document din 1580 de la Mihnea Turcitul, care vizita aceste meleaguri în vederea căsătoriei cu Doamna Neaga din Cislău.

Aici a existat o bogată viață religioasă continuată fără întrerupere până la mijlocul secolului al XIX-lea când, prin reforma de împroprietărire, populația din Pinu a primit pământ în Bărăgan (satul devenit comuna Munteni – Buzau). Au luat cu ei și biserica cu hramul Sf. Gheorghe, aflată astăzi în județul Ilfov. Acest mod de viață pustnică a continuat în zona Buzăului până în anul 1985, ultimul călugăr cunoscut fiind Ambrozie de pe dealul Istrița, comuna Pietroasele.

Asezarile rupestre din muntii Buzaului sunt, dupa parerea cunoscatorilor, principala atractie turistica din judet.